EDUCAŢIA PROPRIE SPRE VIITOAREA OCUPAŢIE ÎNCOTRO ?

Întrebarea e: de ce copiază elevii ( studenţii ) ? Copiază pentru că n-au învăţat. De ce n-au învăţat ? Motivele pot fi dinafară cum ar fi “cultura” educaţională a şcolii unde studiază sau o relaţie defectuoasă profesor elev ( student ). Motive pot fi şi dinlăutrul : primul că nu le place să înveţe, nu le place cartea, şi al doilea e că, şi dacă le-ar plăcea cartea şi materia respectivă, au preferat, în loc să înveţe, să se distreze, să se joace, să fie cu prietenii, pe stradă, la fotbal, la discotecă etc.. Cei mai mulţi copiază gândindu-se că pe loc această faptă n-are efecte prea drastice – căci, dacă te pricepi să copiezi, poţi scăpa neprins ( nu te prinde nici profesoara, nici asistentul profesorului, la examen, găseti pe internet modele imbatabile ) dar, de fapt, copiind, nu-ţi dai seama cât de mari sunt lipsurile tale şi îţi va fi foarte, foarte greu să mai stăpâneşti vreodată bine domeniul respectiv. Cred că acest copiat e distrugător. Tânărul nu e conştient că trece prin şcoală ca gâsca prin apă şi apoi rămâne prea puţin şi că obişnuinţa de a "păcali" rezolvările personale a problemelor cu care te confrunţi poziţionându-te fals valoric îţi aduce nenumărate necazuri. Dacă nu eşti antrenat să învăţi cum trebuie în şcoală indiferent de nivelul ei , şi te eschivezi de la a învăţa, în lumea de mâine în care vei avea o ocupaţie fie ca angajat, fie ca om de afaceri şi ca persoană fizică autorizată şi trebuie să faci cu adevărat ceva şi nu oricum ci repede şi bine şi să nu fii un codaş tot timpul, un cerşetor la stat sau mărimile locale pentru un venit mai mare, un … copist, vei culege roadele unui mod greşit de a privi viaţa. E foarte important, exerciţiul acesta al minţii pe care-l face elevul ( studentul ) în procesul individual de studiu şi de rezolvare a unor aplicaţii. Elevii ( studenţii ) ce nu il fac au mari şanse să ajungă meseriaşul sau comerciantul de mâine nepriceput, asistenta medicală sau doctorul de mâine nepriceput, profesorul de mâine nepriceput, o să ajungă fizicianul sau chimistul sau proiectantul de mâine nepriceput, omul de afaceri nepriceput şi nu e bine nici pentru sine , nici pentru familie, nici pentru societate.

Tânărul care vrea să-şi facă un rost în viaţă : să aibă un venit îndestulător, să aibă demnitate, o funcţie respectată , să fie mai tare în faţa vicisitudinilor vieţii pentru a le învinge, nu trebuie să se lupte cu ceilalţi, ci trebuie să se lupte cu sine însuţi. Să fii mai bun decât tine. „Tot timpul să te lupţi să fii mai bun decât tine”. „Nu contează cum sunt ceilalţi din clasă ( grupă, an ) , contează ca tu să te lupţi sincer să fii mai bun decât tine”. Lupta cu tine însuşi nu-i la fel de palpitantă şi spectaculoasă ca lupta amantelor pentru acelaşi bărbat. Lupta femeii de a fi o soţie mai bună şi mai bună pentru soţul ei nu e nici aprigă, nici pe buzele tuturor. N-are concurenţă. Concurenţa îţi dă, o stare de harţă şi agitaţie permanentă, de risipă personală insesizabilă. Or, noi trebuie să nu risipim această energie, risipă care ţi-o favorizeză harţa şi agitaţia şi să devenim cei mai buni în domeniile pe care ni le-am asumat, fără a ne lupta cu cei din jurul nostru, ci luptându-ne cu noi înşine. Diferenţa dintre elevul ( studentul ) care luptă cu ceilalţi şi elevul ( studentul ) care luptă cu sine însuşi e că: unul se luptă să fie primul din şcoală, să aibe faima cea mai mare şi postul cel mai bun după absolvire, iar celălalt ştie că trebuie să ajungă primul din şcoală ca să fie cu adevărat cel mai bun jertfind prin efort personal din dragoste curată pentru părinţii lui, pentru viitoarea lui familie, pentru cei cărora activitatea pe care o v-a desfăşura după absolvire v-a avea un folos real.